.jpeg)
Punctul de evolutie in care am ajuns pune in pericol rabdarea. Exista multa informatie simplificata si accesibila oricui, insa eu simt ca s-a pierdut mult din substanta. Ca si societate am castigat foarte mult, insa individual am pierdut si tot pierdem. Privit dintr-un alt unghi, pe cealalta parte a baricadei, oamenii ajung sa considere ca au ei un defect pentru ca nu reusesc sa puna in practica o iluzie vanduta mult prea scump. Ambele sunt create din materiale prietenoase cu mediul, suficient de interesante cât să devină subiect de conversație, dar și suficient de simple cât să le poți integra ușor în orice amenajare.
- Un foarte mare adevăr și așa se întâmplă inclusiv cu trupurile umane după deces.
- Au două compartimente, se închid ermetic și nu emană miros, deci le poți așeza fie direct în bucătărie, fie în spațiul de depozitare.
- A urmat criza economică din 2009 care (nu doar la noi) a fost o lovitură grea pentru presă, dar și pentru jurnalismul de calitate.
- Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor.
- Privind retrospectiv, îmi dau seama cît de avizi erau, în anii ’90, oamenii după informație și opinie de orice fel, un fenomen firesc de altfel după 40 de ani în care presa nu a însemnat altceva decît organul de propagandă al Partidului Comunist.
Nimic nu-ţi poate face atât de mult rău precum propriile…
Iar campaniile de împădurire şi ecologizare au devenit o tradiţie an de an. Aceasta serie de pierderi cu care inevitabil ne confruntam cu totii detine samburele transformarii, regenerarii si maturizarii. E dureros si ma intristeaza cand ma desprind de un loc, moare o persoana apropiata, se dilueaza relatia cu un om drag, se termina o etapa din viata. Trairea emotiilor negative si parerea de rau sunt parte din experienta si le las sa ma locuiasca fara judecata, insa nu pierd din vedere ca la orizont este mereu un taram nou ce asteapta sa fie descoperit. Si cum ar fi posibila noua descoperire fara amprenta pe care a lasat-o in tine acel om care s-a dus, acel loc de care te-ai indepartat, ori acea etapa care s-a finalizat? Avem multe dolii de purtat si e important sa nu sarim etape si sa ne lasam sa jelim, pentru a putea privi cu bucurie din nou la orizont.
Bun venit într-un cartier frumos construit! Ai ajuns la nivelul penthouse.
Se țin de mână, se însoțesc reciproc la baie, dansează doar unul lângă celălalt și doar unul cu celălalt. Indiferent ce variantă te atrage mai mult, trebuie să știi că va veni la pachet și cu un 1 kg de accelerator de compost Bokashi Biogen, îmbogățit cu microorganisme benefice – un fel de praf de zâne specific vrăjitoriei Bokashi 😊. 🥦 Coșurile Bokashi Organko sunt produse în Slovenia, de compania Skaza Exceeding Expectations.
.jpeg)
Parteneri
Cuvintele pe care le voi pune pe hartie peste niste ani vor reflecta omul care voi fi atunci, la fel cum vocea mea de azi reflecta doar punctul in care am ajuns azi. Ne transformam in permanenta, lumea in care traim se transforma si asta face parte din frumusetea vietii desi ne provoaca si multa anxietate de cele mai multe ori. Nu s-a nascut nimeni invatat, avem voie sa nu stim, insa e important sa fim curiosi si dornici sa aflam cat mai multe lucruri pentru a experimenta viata in favoarea noastra. Avand in vedere ca omul este format din tot felul de mecanisme automate exersate in permanenta, cum ai putea crede ca schimbarea e rapida si usoara? Tot ce are valoare necesita insa timp, efort si un travaliu potrivit ritmului fiecaruia.
Foarte puțini dintre foștii mei colegi de prin diferite redacții pe unde am lucrat mai au astăzi vreo treabă cu presa. S‑au reorientat către PR, publicitate, și-au făcut mici afaceri, unii s-au retras la țară și au investit în agricultură, alții au plecat din țară, și-au descoperit alte skills-uri, de pildă un amic a devenit un foarte bun bucătar la Dublin. Dacă astăzi m-ar întreba cineva dacă mă mai consider jurnalistă, întrebarea m‑ar pune pe gînduri. Nu, doar a trecut prin multiple transformări și a devenit mult mai creativ decît cel „clasic“ de acum douăzeci de ani.
Biodeck, de pildă, este un business care produce ambalaje, pahare şi tacâmuri compostabile, folosind ca materie primă trestia de zahăr şi amidonul de porumb. “Încercăm să fim sustenabili în primul rând prin energia pe care o folosim. 50% din energia folosită de compania noastră este din resursă de panouri fotovoltaice.”, a mai spus acesta. Iar în acest mod, se recuperează 70% din materialul utilizat. Mai mult decât atât, începând din acest an structurile zincate modulare produse de companie se utilizează pentru https://meteolaram.org/ dezvoltarea de parcuri fotovoltaice cu prindere la sol sau a parcărilor dotate cu sisteme fotovoltaice, ajutându-i astfel, și pe alţii să fie sustenabili.
Cu fuste scurte sau rochii strâmte și crăpate, vor să fie admirate și să trezească imaginația plictisiților de la mese. Se mișcă dezinvolt aruncând câte o privire în speranța că vor prinde o alta îndărăt. Uneori o prind iar la următoarele reuniuni poate vor fi transparente și responsabile cu ghionturile de pantof de sub masă.
„Ambalajele Biodeck sunt o alternativă pentru cele de unică folosinţă din plastic, fiind produse din ingrediente 100% regenerabile şi biodegradabile. De bază, ca materie primă, sunt amidonul de porumb – care provine dintr-un amestec de uleiuri vegetale, dar şi trestia de zahăr. Noi le folosim pentru a face farfurii, caserole şi tacâmuri“, povestea Adrian Georgescu, cofondator al Biodeck, la una dintre primele emisiuni ZF Afaceri de la zero. Practic, înapoiem mediului înconjurător ceea ce ne-a dăruit, o formă de valorificare a deșeurilor ca resurse“, ne-au povestit ele.
Se lasă serviți cu licorile bahice savurându-le fără opreliști. Poate doar câte un vârf de pantof direcționat pe sub masă le mai amintește că sacul are fund. Pot sta zeci de minute unul lângă celălalt fără să-și vorbească.
Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină. Iar o afacere care îşi satisface nevoile în mod sustenabil, ofera şansa şi generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor. Parcurgem cam aceleasi tipuri de etape si avem cam aceleasi tipuri de experiente. Ma gandesc la vorbele lui Terentiu, atat de simple si de puternice, mereu la loc de cinste- “Nimic din ce este omenesc nu mi-este strain”. Postarea repetată de întrebări/răspunsuri ce încalcă regulamentul TPU va duce la suspendarea sau chiar la anularea contului.
Au două compartimente, se închid ermetic și nu emană miros, deci le poți așeza fie direct în bucătărie, fie în spațiul de depozitare. Nu ma agat neaparat de tinte, de cele mai multe ori stiu ce-mi doresc, sau ce am nevoie, insa nu ezit sa ma razgandesc, ori sa reconsider, atunci cand elementele-surpriza ale vietii isi fac aparitia. Imi amintesc cum in prima parte a vietii, a te razgandi reprezenta pentru mine o dovada de lipsa de verticalitate si seriozitate si imi producea un mare disconfort din cauza lipsei de control. Nu acceptam asta din partea mea si nu mai zic de cum imi impacta acest lucru relatiile. Rigiditatea are un pret mult prea mare si doar suferinta mi-a deschis poarta catre o gandire mult mai nuantata. Cand te doare, intre a cauta un tap ispasitor si a te uita mai atent la tine, cred ca a doua varianta este mereu cea mai productiva decizie.
La fel ca mulți alții, nici eu n-am făcut o școală de jurnalism, am învățat din mers și de pe teren, am jonglat cu toate genurile, de la reportaj la anchetă. Pentru că Internetul era abia la început, documentarea pentru un articol putea să dureze și săptămîni întregi. Însă, tot odată cu Internetul, au început să se schimbe lucrurile, să „migreze“ în altă parte, conținutul de presă se putea genera practic de oriunde. A urmat criza economică din 2009 care (nu doar la noi) a fost o lovitură grea pentru presă, dar și pentru jurnalismul de calitate. Multe din redacțiile acelea „vii“ au sucombat, nu mai erau bani pentru reclame, dispăreau publicații sau se mutau online. Jurnaliștii nu mai aveau cu ce să-și plătească creditele la case, erau nevoiți să treacă din nou printr-o reconversie.